În luna ianuarie a luat fiinţă Societatea Română de Science Fiction şi Fantasy (SRSFF). Cuprinde în rîndurile ei scriitori, traducători, fani. Conducerea asociaţiei este asigurată de scriitorii Dănuţ Ungureanu (preşedinte) şi Sebastian A. Corn (vicepreşedinte). Are şi doi oameni la PR, pe Sorin Camner şi Balin Feri. Comentariile, întrebările incomode (uneori, răutăcioase de-a dreptul) au apărut încă înainte de anunţul oficial şi de lansarea site-ului (www.srsff.ro) şi a blogului (srsff.wordpress.com). Am stat de vorbă cu Dănuţ Ungureanu pentru a clarifica unele lucruri. De ce o asociaţie a sefiştilor? Au mai fost asociaţii care s-au stins cu vremea, au mai fost încercări eşuate înainte de start. De ce credeţi că, de data asta, veţi reuşi? Imaginează-ţi, doar aşa, ca un exerciţiu de istorie alternativă, că părinţii mei ori ai tăi, ori ai domnului care a sugerat întrebarea de mai sus şi-ar fi zis într-un moment delicat: „Ce rost are să facem copilul ăsta? S-au născut pînă acum atîţia alţii şi n-a fost nimic de capul lor...“. N-am mai fi putut sta acum de vorbă, ca nişte oameni deosebiţi ce sîntem. De fapt, eşecul unor asociaţii similare SRSFF trebuie să fie un obstacol pentru aceia care vor să încerce la rîndul lor? Dimpotrivă, aş zice că trebuie să funcţioneze ca o provocare. Pe de altă parte, fiecare are dreptul să-şi propună un viitor pozitiv şi să se străduiască a-l modela în consecinţă. Ne numim „sefişti“, nu? Ideea nu era „de ce o faceţi?“, ci „pe ce vă bazaţi?“. Cu ce veniţi nou în abordarea acestei acţiuni? „Nou“ faţă de ce? Nu am primit rapoarte de activitate din partea unor societăţi similare, deci nu-mi închipui, şi spun asta în semn de respect pentru eforturile oamenilor respectivi, că am descoperit noi acum „piatra filozofală“. Sigur că multe dintre cele pe care ni le propunem au fost deja încercate de alţii. Totuşi, dă-ne voie să sperăm că noi vom