- Editorial - nr. 274 / 12 Martie, 2009 Agricultura a fost marele salt al omenirii spre civilizatie, ea marcand a doua diviziune a muncii, dupa ce prima a fost separarea pastoritului de vanatoare. Ca fara ea nu se poate trai ne dovedeste chiar evolutia societatii omenesti, ea fiind milenii de-a randul baza existentei umane. Daca pe vremuri o veneram, acum o ignoram cu totii, de la stat la individ, ceea ce nu poate fi deloc un semn bun. Rolul ei a ramas oricum imens si total indispensabil, chiar daca numarul slujitorilor acesteia este in continua scadere, ea neavand de rezolvat doar probleme de alimentatie, ci si cele de aspect general si de gospodarire a teritoriului unei tari. Analizand-o din aceste puncte de vedere, nu putem spune ca noi, romanii, n-am avut o agricultura performanta in toate compartimentele ei, atat din punct de vedere al amenajarii si exploatarii terenului, al nivelului productiei, cat si al calitatii, al continutului nutritiv al produselor. Numai ca lucrul acesta s-a intamplat pe vremea comunismului, cand agricultura era organizata in exploatatii mari si dispunea de o asistenta sanitara si de specialitate inalt calificate. Pe vremea aceea, Romania nu numai ca isi asigura necesarul din surse proprii si exporta copios orice, dar producea carne, legume si fructe de o savoare iesita din comun. Acum insa totul a ramas de domeniul amintirilor. Nu mai suntem capabili sa realizam nici productii mari, si nici sanatoase. Luandu-si mana de pe ea si faramitand-o, statul, prin intermediul fortelor politice de azi, nu numai ca a dezorganizat-o complet, dar a si impins-o pe un fagas periculos, lasand-o pe mana nepriceputilor si a samsarilor, care au transformat-o dintr-o excelenta sursa alimentara intr-o sursa de profit, si atat. Goana aceasta nestavilita dupa profit i-a indemnat chiar si pe agricultorii cu multa stiinta, onorabili altadata, la tot felul