Busuiocul împiedică înmulţirea bacteriilor şi are efecte antiinflamatoare asemănătoare aspirinei şi ibuprofenului. Este recomandat în tratamentul virozelor respiratorii, artritei reumatoide, inflamaţiilor intestinului.
Busuiocul este o plantă de aproximativ 30 de centimetri. Frunzele şi florile lui au o aromă picantă, asemănătoare cuişoarelor, şi se folosesc la loc de cinste în gastronomie pentru aromatizarea supelor, mâncărurilor de roşii, salatelor. Planta conţine peste 80 de substanţe nutritive şi medicinale, însă studii recente au arătat că efectul protector pentru sănătate îl au îndeosebi două componente: flavoinoidele şi uleiurile volatile, acestea din urmă fiind cele mai importante. Ele îi conferă busuiocului proprietăţi antibacteriene, protecţia fiind asigurată la nivel celular. Împiedică, totodată, înmulţirea şi dezvoltarea mai multor tipuri de bacterii, printre care Listeria monocytogenes, Staphylococcus aureus, Escherichia coli, Yersinia enterocolitica şi Pseudomonas aeruginosa.
Eficienţă împotriva bacteriilor rezistente la antibiotice
Uleiul esenţial obţinut din frunze şi-a dovedit, de asemenea, eficacitatea în inhibarea acţiunii unor bacterii rezistente la tratamentul cu antibiotice. Într-un studiu publicat în 2003 în Journal of Microbiology Methods din SUA, se arată că uleiul esenţial din busuioc este capabil să inhibe tulpini de bacterii din genurile Staphylococcus, Enterococcus şi Pseudomonas, Shigella, care nu numai că sunt larg răspândite, dar acum pun grave dificultăţi în tratament, deoarece şi-au dezvoltat un nivel ridicat de rezistenţă la antibiotice de droguri. În concluzie, busuiocul trebuie folosit cât mai mult în alimentaţie. Este recomandat în special la asezonarea mâncărurilor ce pot fi păstrate un timp mai îndelungat, pentru că împiedică dezvoltarea unor bacterii periculoase.
Oamenii de ştiinţă a
