A încetat din viaţă criticul şi istoricul literar Mihai Ungheanu, cândva unul dintre promiţătorii tineri intelectuali români. Autor al volumului "Campanii", remarcat pentru stilul vag-nonconformist, exeget al operei lui Marin Preda, Ungheanu a virat treptat către direcţia protocronistă lucrând în siajul lui Edgar Papu şi s-a aliat cu personaje precum Nicolae Dragoş, N.D. Fruntelată, A. Păunescu, E. Barbu, Paul Anghel, Dinu Săraru, Ion Lancranjan, Dan Zamfirescu şi chiar C. V. Tudor. La revista Luceafărul, Ungheanu a fost campion al direcţiei ostile liniei lovinesciene în cultura românească şi a încurajat stilul grobian, injurios-pamfletar practicat de Artur Silvestri. Ungheanu l-a susţinut pe sociologul protocronist Ilie Bădescu în tentativa de a-l anexa pe Eminescu ideologiei oficiale.
A făcut parte din cei pe care Monica Lovinescu i-a numit trepăduşi de Curte Nouă, "grupul celor douăzeci şi ceva" care a intervenit în repetate rânduri pe lângă N. Ceauşescu împotriva intelectualităţii critice pro-occidentale. Între cei acuzaţi de "cosmopolitism" şi "servilism" în raport cu postul de radio "Europa Liberă" se aflau N. Manolescu, E. Simion, M. Iorgulescu, Octavian Paler, Valeriu Cristea, Gh. Grigurcu.
Sugerez lectura cărţii despre protocronism semnată de Alexandra Tomiţă apărută în 2007 la Cartea Românească. Protectorii acestui nefast grup de presiune, analizat de Katherine Verdery în cartea Compromis şi rezistenţă..., tradusă la Humanitas, au fost Dumitru Popescu, Eugen Florescu şi Mihai Dulea. După 1989, M. Ungheanu a supralicitat tematica naţionalist-xenofobă şi a activat la nivel de vârf în PRM. În timpul "Patrulaterului Roşu" (guvernarea Văcăroiu) a fost secretar de stat la Ministerul Culturii. A publicat o carte propagandistic-conspiraţionistă despre "Holocaustul culturii române", reluându-şi marotele şovine şi antisemite. În acelaşi se
