Vorbesc bărbaţii cu voce şuierătoare până li se încleştează fălcile ca să pară duri, cum că femeia aşa e hărăzită de soartă să fie şi pe scară cu două-trei trepte în urma bărbatului şi că oricum e pecetluit ca femeia să fie jumătatea bărbatului. O femeie deşteaptă foc, cum sunt câtă frunză şi câtă iarbă, o mare ziaristă şi autoare de piese de teatru, doamna Ecaterina Oproiu, a pus de altfel un subtitlu pe o revistă pentru femei.

Un subtitlu de mare inspiraţie şi adevăr – “Femeia, jumătatea bărbatului? Nu! Femeia, jumătate din populaţia planetei”. Ba a ieşit şi o zicere hazoasă şi inteligentă scoasă de român. “Bărbatul este capul familiei, dar femeia este gâtul care răsuceşte capul.” Până una-alta ar trebui să spunem în fiecare zi, nu numai cu caznă de 8 Martie, ci zilnic “Sărut mâna, Măria Ta Femeie!”. Pentru că biata femeie are două-trei norme zilnice mai mult decât bărbatul, biata femeie are de trei-patru ori mai multă alergare decât bărbatul. Aleargă dimineaţa după tramvai să nu o certe şeful, aleargă după tramvai la ieşirea din serviciu să ajungă mai repede la piaţă, de unde pleacă alergând iarăşi după tramvai cu umerii căzuţi de greutatea sacoşelor, şi asta ca să ajungă acasă până când copilul nu face porci de cerneală pe caietul de aritmetică. Apoi încep navetele alergate prin casă. Fuga la bucătărie, să nu se prindă ghiveciul de cratiţă, fuga la maşina de călcat, să nu iasă strâmbă dunga de la pantalonii bărbatului, fuga iar lângă copil, ca să nu bramburească lecţia. Bine zicea maestrul Păunescu că femeia are grijă ca toate lucrurile să fie la locul lor. Muncă eroică de furnică care nu e niciodată iluminată de reflectoarele spectaculoase. Teribile dovezi de tărie, de inteligenţă, de sensibilitate, de răbdare, de înţelepciune dă femeia, care până la urmă cu diplomaţie pune capacul pe toate tensiunile din familie şi de la serviciu. Tot ea cedea