Circulă în ultima vreme, on-line, o petiţie adresată către Parlamentul României, "cu privire la revenirea etniei rome la vechea denumire de ţigan". Iniţiativa pare să dateze din 2007 (după semnăturile din capul listei), dar a revenit probabil în actualitate în urma scandalurilor din presă şi politică, în legătură cu situaţia românilor din Italia; relansarea petiţiei se sprijină pe un text semnat Ioan Abrudan şi apărut în Ziua de Cluj (29.11.2007), întreţesut cu numeroase comentarii anonime, confuze şi patetice.

Toată întreprinderea este pe cât de inacceptabilă moral şi social, pe atât de absurdă din punct de vedere logic. Moralmente, oricâte precauţii şi-ar lua autorii şi oricâte rezerve ar formula, intenţia de impunere sau de interzicere a etnonimului unei minorităţi e un act agresiv şi xenofob. Mai ales dacă motivaţia - presupusă, uneori chiar explicitată - e inferioritatea celuilalt şi oroarea de a fi confundat cu el. Din punct de vedere logic, toată campania e absurdă - pentru că pare să presupună că Parlamentul României poate schimba o denumire oficială internaţională, impusă de mai multă vreme, circulând nu numai în documente politice, ci şi în enciclopedii şi texte ştiinţifice. Textul care însoţeşte petiţia conţine numeroase confuzii şi inexactităţi, evaluări subiective şi insinuări ameninţătoare. El ilustrează, de altfel, trăsăturile tipice ale discursului naţionalist şi xenofob: reducţia ideologică (imaginea negativă a României ar fi exclusiv creaţia străinilor: "totul porneşte de la o nefericită confuzie de termeni: rom/români"), dominaţia emoţiilor, a tonului catastrofic-hiperbolic ("o confuzie care s-ar putea dovedi fatală pentru viitorul european al poporului român"; "rezultatul pe termen mediu şi lung pentru populaţia României în raport cu popoarele europene poate fi devastator"). Se actualizează mitul duşmanului care conspiră: minorit