E-ndrăgostită roua de-un ciuperc rotund
C-un picioruş tremurător în iarbă,
Sub pălăria căruia mereu se-ascund
Gînduri ce-n zori de zi încep să-i fiarbă,
Şi aburii lovesc în fluturi mari
Şi-i ameţesc şi-i prind în moi spirale
Prelinse-n jos spre frunzele de-arţar
Lin putrezind în clipele domoale
De toamnă părăsită prin păduri,
Unde balaurii cei vechi se peticesc
Cu solzi de-argint şi zînele fac tumbe
Fiindcă nu ştiu cu tălpile să umble
Ca oamenii pe globul pămîntesc;
Iar Dumnezeu le iartă şi le lasă
Să îşi arate şoldurile mătăsoase...
E-ndrăgostită roua de-un ciuperc rotund
C-un picioruş tremurător în iarbă,
Sub pălăria căruia mereu se-ascund
Gînduri ce-n zori de zi încep să-i fiarbă,
Şi aburii lovesc în fluturi mari
Şi-i ameţesc şi-i prind în moi spirale
Prelinse-n jos spre frunzele de-arţar
Lin putrezind în clipele domoale
De toamnă părăsită prin păduri,
Unde balaurii cei vechi se peticesc
Cu solzi de-argint şi zînele fac tumbe
Fiindcă nu ştiu cu tălpile să umble
Ca oamenii pe globul pămîntesc;
Iar Dumnezeu le iartă şi le lasă
Să îşi arate şoldurile mătăsoase...
