Apariţia (foarte recentă) a traducerii romanului Brideshead Revisited/Întoarcerea la Brideshead*, al lui Evelyn Waugh, la Leda-Corint, oferă ocazia prezenţei (mai vizibile) pe piaţa culturală românească a unui prozator britanic de o calitate artistică excepţională. Waugh (1903-1966) - reprezentant al modernismului englez tîrziu (unii critici îi stabilesc filiaţii şi cu postmodernitatea) - e mai curînd un scriitor atipic, preocupat de construcţia marilor epopei tradiţionale, iniţiatice, alegorice şi revelatoare, într-o lume ce şi-a pierdut însă gustul pentru sacralitate, preponderent profană şi nihilistă. Personajele lui vin, într-o primă fază a evoluţiei epice, cu o anumită blazare "modernă", dar, supuse unor circuite formative, cumva ieşite din normalitatea diurnă, ele (re)descoperă adevăruri ontologice fundamentale, precum discipolii lui Socrate la sfîrşitul complicatelor procedee maieutice. "Anamneza" le prilejuieşte revelaţii existenţiale de esenţă şi, implicit, devine un pretext pentru mutaţii majore de identitate. Waugh însuşi - alcoolic suspectat de homosexualitate, în tinereţea studioasă de la Universitatea Oxford, ajuns, prin convertire, catolic fervent, cu şapte copii şi un al doilea mariaj stabil şi fericit, la maturitate - se ascunde, în mod necondiţionat, în spatele unor astfel de traiectorii epifanice. Pentru el, universul nu implică semnificaţii reale, în varianta unidirecţionalităţii, ci, exclusiv, în structură tripartită, de prăbuşire, ispăşire şi salvare. La finele traseului se află, de obicei, revelarea adevărului absolut.

În toate capodoperele sale, autorul îşi articulează strategia narativă pe această idee a schimbării de personalitate, a modificării de eu, care i se pare sursa principală de material ficţional. De pildă, unul dintre primele romane, Decline and Fall/Declin şi cădere (1928) urmăreşte tribulaţiile studentului oxfor