Dupa reintegrarea in armata prin Legea 320 din 26 aprilie 1945 a unora dintre militarii care se inrolasera voluntari pe Frontul de Est in Diviziile "Tudor Vladimirescu" si "Horia, Closca si Crisan" (infiintate de sovietici in razboi pe teritoriul URSS), prin ordin general nr. 29 semnat de generalul de corp de armata Constantin Vasiliu Rascanu la 8 mai 1945 a fost creata Directia Superioara pentru Educatie, Cultura si Propaganda. Prin intermediul acestei structuri, controlate de comunisti, a inceput o actiune pe scara larga de prozelitism de la om la om. Primul sef al acestei structuri a fost generalul de brigada Victor Precup, care i-a avut drept colaboratori apropiati pe colonelul Valter Roman (Ernest Neulander), loctiitorul sau si seful Directiei de Propaganda, si pe locotenent-colonelul Corneliu Manescu (viitor sef al DSPA in perioada 1954-1955 si apoi ministru de Externe in regimul Ceausescu din anii 60), ca sef al Directiei organizare. La 2 octombrie 1945, directia sus-amintita a fost transformata in Inspectoratul General al Armatei pentru Educatie, Cultura si Propaganda.

Dupa preluarea completa a puterii de catre comunisti prin abdicarea fortata a regelui Mihai I si proclamarea republicii la 30 decembrie 1947, in octombrie 1948 sus-numitul Inspectorat a devenit Directia Superioara Politica din Armata (DSPA), condusa nemijlocit de Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român. Seful DSPA in perioada 1950-1953 a fost generalul maior Nicolae Ceausescu, care detinea astfel pozitia a treia, ca ministru adjunct, in ierarhia Ministerului Fortelor Armate. In iunie 1964, DSPA a devenit Consiliul Politic Superior al Armatei (CPSA), denumire sub care structura centrala de conducere politica si propaganda in armata româna a functionat pâna in decembrie 1989, când la conducerea sa se afla fratele dictatorului, generalul locotenent Ilie Ceausescu. @