După ce, în tur, a ratat în ultimul minut o victorie pe care o merita, 1-1 cu Sampdoria în Ştefan cel Mare, în urma unui gol stupid primit de la Vialli, Dinamo rămânea optimistă în privinţa manşei secunde, mai ales că italienii se temeau de forţa echipei lui Mircea Lucescu.
"Antrenorul lor, Vujadin Boşkov, mi-a spus după primul meci că echipa sa a avut noroc, iar acum ei au prima şansă la calificare. I-am răspuns atunci că totul se va juca până la ultimul fluier al arbitrului. Băieţii erau mai mult decât montaţi, îşi doreau măcar să egaleze performanţa din 1983, când Dinamo juca semifinala Cupei Campionilor", îşi aminteşte Mircea Lucescu.
Acesta declara în ziarul Sportul înainte de plecarea spre Italia: "Acum ştim la ce să ne aşteptăm. În general, noi jucăm mai bine în deplasare. O singură problemă am, anume că marea dorinţă de calificare a băieţilor să nu-i facă să-şi piardă concentrarea". Partida s-a disputat la Cremona, terenul propriu al Sampdoriei, din Genova, aflându-se în modernizare, în perspectiva Campionatului Mondial din 1990, care a fost găzduit de Italia. "Il Luce" a trimis pe teren următorul "unsprezece": Stelea – Varga, Andone, Rednic, Klein – Mateuţ, Sabău, Lupescu, Lupu – Vaişcovici, Cămătaru. De partea cealaltă, au evoluat nume unul şi unul: Pagliuca – Lanna, Pellegrini, Vierchowod, Salsano – Dossena, Cerezo, Pari, Victor – Mancini, Pradella.
Dinamo a început meciul curajos, înghesuindu-i pe italieni în propria jumătate. Cea mai controversată fază s-a petrecut în minutul 25, atunci când Cămătaru a scăpat singur spre poartă din propriul teren, însă "centralul" maghiar Istvan Nemeth l-a oprit total aiurea, deşi asistentul nu ridicase corect fanionul! Câteva minute mai târziu, Sabău ratează singur cu Pagliuca. Sampdoria revine în joc şi Mancini trimite în bară, prima parte încheindu-se 0-0.
@N_
