- Politic - nr. 275 / 13 Martie, 2009 Istoria, constata marele filosof Hegel, tinde sa se repete. Prima oara ca tragedie, apoi ca farsa... In urma cu 160 de ani, cu prilejul Revolutiei Ungare din 1948, in Transilvania a avut loc impotriva romanilor un masacru sangeros. Peste 230 de sate locuite de romani au fost incen diate, barbati, femei, batrani si copii, aproape 40.000 de mii de suflete, au fost impuscati, spintecati, spanzurati. Principalul autor moral al acestei tragedii a fost Lajos Kossuth, prim-ministrul guvernului revolutionar ungar. Peste nici un secol, in toamna lui 1940, in acea parte de Transilvanie, care fusese facuta cadou Ungariei de catre Germania nazista si Italia fascista prin Dictatul de la Viena, tragedia s-a repetat: peste 1.100 de romani fara aparare din Ip, Treznea, Muresenii de Campie, Sucutard, Nusfalau, Marca, Cosnicu, Camar, Zalau, Beius, Hida, Dragu, Ciumarna, Cerasa si din alte localitati au fost ucisi de armata ungaro-horthysta in primele doua saptamani dupa ocupatie. Alte orori au avut loc cativa ani mai tarziu, in toamna lui 1944, la Moisei si Sarmasu. In urma cu un deceniu, pe vremea primarului de trista amintire, Imre Fodor, exact ca in aforismul lui Hegel, istoria s-a repetat ca farsa: prin contributia unor consilieri locali _ unii de rea-credinta si cinici, altii doar oportunisti sau ignoranti _, doua strazi ale municipiului Targu-Mures au fost rebotezate Kós Károly si Dieta de la Turda. O actiune care nu putem s-o denumim decat perversa, avand in vedere ca un personaj precum Kós, altfel un arhitect si grafician remarcabil, dar ale carui antiromanism si antisemitism sunt notorii, a fost decorat de insusi Horthy cu cea mai inalta distinctie ungara, Nemzetvédelmi Kereszt (Crucea Apararii Nationale). Asa cum scria ziarul Ellenzék din Cluj la 16 iun. 1941, motivul era ca Kós Károly: "a luptat cu credinta - si cu riscul vietii