Fara nici o legatura cu problematica, distincta, a flotei românesti (simbol national cu referent in continuare incert), doua submarine au iesit in ultimii ani din apele teritoriale ale poeziei autohtone.
Primul a fost Submarinul erotic (2005) al lui Emil Brumaru, vehicul ideal pentru a transporta si a scoate la suprafata fantasmele cunoscutului poet al intimitatii. Al doilea, Submarinul iertat, a aparut doi ani mai târziu, fiind lansat in larg de catre Ruxandra Cesereanu si Andrei Codrescu. Actiunea acestui duet româno-american are de la bun inceput ceva initiatic. Volumul, de o eleganta retro si editat in conditii grafice exceptionale, a fost scos intr-un tiraj limitat, de 150 de exemplare, purtând pe pagina de garda autografele autorilor. Difuzat intr-un circuit restrâns, el se sustrage jocului pietei editoriale: oferta fiind voit mica si nesatisfacatoare, cererea va fi obisnuita, dar nesatisfacuta. In conditii de inflatie „poetica", de abundenta versificatoare derutând publicul larg (ba chiar si pe câtiva comentatori literari), iata o carte atipica atât prin modul ei de structurare, cât si prin tehnica de marketare. Daca autorii si editura ar fi riscat s-o scoata intr-un singur exemplar, ca un produs de lux, un unicat (precedente exista), probabil ca succesul ar fi fost si mai mare. Submarinul iertat ar fi circulat din mâna in mâna, stârnind, prin obisnuitul efect psihologic, dorinta imperioasa a potentialilor cititori de a-l avea... Deschizând volumul, plonjam intr-un lung poem secvential, cântat la patru mâini si gândit ca un dialog tensionat. Submarinul din titlu si din numeroasele referinte nu e un element de legatura si un transportor pe care cei doi poeti sa si-l trimita unul altuia, cu mesaje explicite ori subliminale. Este un obiect ambiguu, in continua metamorfoza, cu functii multiple si un „ce" omenesc. Prima sugestie e de iubire i