Un studiu recent al Agentiei Romane de Asigurare a Calitatii in Invatamantul Superior a relevat ca doar 46,1% dintre studenti, deci mai putin de jumatate, intentioneaza sa sustina examenul de licenta, iar 23,3% vor sa urmeze si cursuri de masterat. La acestia se adauga 30% care nu au putut preciza daca vor sau nu sa urmeze masteratul(!). Mai mult, doar 26,1% dintre profesori le recomanda tinerilor sa sustina examenul de licenta si sa urmeze si cursurile de masterat, iar 63% ii sfatuiesc sa dea doar examenul de licenta.
Explicatiile unui atare trend sunt destul de simplu de formulat: atat profesorii, cat mai ales studentii sunt constienti ca: a. in vremurile acestea, e bine sa demarezi cat mai repede spre un loc de munca (daca reusesti sa identifici asa ceva); b. nu prea te-ntreaba lumea de licenta, la angajare, necum de masterat, doctorat si grade stiintifice. Anii post-decembristi au adus cu ei, intre multe altele, bune si rele, o dubla tendinta in domeniul universitar si post-universitar: toate titlurile si diplomele au inceput sa se obtina din ce in ce mai usor si, pe de alta parte, sa valoreze din ce in ce mai putin. Nici nu mai conteaza care a fost cauza si care efectul, dar legatura e evidenta si logica, in conformitate cu legile economiei de piata. Astfel – asa cum am mai scris aici – a devenit de mult o banalitate ca la un concurs pentru un post de "asistenta" (pe romaneste: secretara – daca nu cumva e vorba despre o asistenta medicala) sa se prezinte candidate cu una sau mai multe facultati absolvite, cu sau fara licenta – printre care, fireste, nu figureaza facultatea de secretare, nici macar aceea de asistente. In acelasi timp, legatura dintre facultatea/ facultatile absolvita/ absolvite si natura locului de munca este astazi – atunci cand este – o fericita intamplare. Ma grabesc sa precizez ca nu numai pe meleagurile natale, caci recen
