A trecut prin şapte operaţii pentru a i se completa cei 8 cm de esofag care-i lipseau, aproape opt luni a stat nemişcat pe un pat de spital, fără să crâcnească, deşi Teo nu este decât un copil, care pe acea vreme aveam doar 1 an şi jumătate. Dumnezeu a îngăduit şi a făcut o minune pentru el. S-a vindecat. Peste puţin timp însă, credinţa părinţilor avea să fie iar încercată:

Teo a surzit. Ultimul strigăt al părinţilor: “Ajutaţi-ne copilul să audă!”.

Teo nu zâmbeşte prea des. Nu se joacă în parc cu copiii. Nu spune atunci când îl doare ceva. S-a obişnuit cu durerea, cu mirosul spitalelor, cu lacrimile şterse pe furiş de mama sa. La naşterea lui, medicii buzoieni le-au spus părinţilor că cel mic ar suferi de “strangulare de esofag”. “Ne-au trimis de urgenţă la Bucureşti, pentru că nu ştiau ce are exact. Pentru doctorii de la Spitalul “Grigore Alexandrescu”, diagnosticul a fost clar: atrezie de esofag. Nu auzisem niciodată de aşa ceva. Din toate spusele alambicate ale medicului am înţeles că băieţelul nostru se născuse cu 8 cm de esofag lipsă. Practic, nu putea să se hrănească, iar viaţa lui depindea de o operaţie care să-i întregească esofagul”, povesteşte cu voce scăzută tatăl băiatului, Vasilică Copoiu. A urmat operaţia la numai câteva ore de la sosirea lor în spital. Momente grele pentru părinţi, cărora le fusese dat să-şi vadă nou-născutul pe masa de operaţie, cu un tub înfipt în stomac. “Trei săptămâni am stat cu Teo în spital. La plecarea acasă ni s-a spus ca, de-ndată ce ajunge să cântărească 11-12 kilograme, să revenim pentru o nouă intervenţie chirurgicală: transplant de colon. Metoda însă nu era de lungă durată, iar noi asta ne doream. Să găsim o soluţie care să nu-l mai supună pe băieţelul nostru la atâtea chinuri.”

250.000 DE EURO SPITALIZAREA

Sufletele celor doi părinţi parcă luaseră foc. Când îşi vedeau cop