Ceauşescu la putere Anchetă asupra unei ascensiuni politice de Pierre Du Bois Editura „Humanitas", 2008 Ştiaţi că Nicolae Ceauşescu a fost doi ani secretar regional al PMR la Craiova, cel mai probabil în perioada anilor 1947-1948? Cu toate astea, olteanul din Scorniceşti era fan înfocat al echipei de fotbal Steaua Bucureşti şi-l idolatriza pe Stalin, de metodele căruia nu s-a dezis până la moarte. Seria „Istorie contemporană“ a Editurii „Humanitas“, coordonată de Vladimir Tismăneanu şi Cristian Vasile, îşi propune să dezvăluie, pentru cei care pun preţ pe recuperarea memoriei, o parte din culisele întunecate şi discreţionare ale puterii comuniste. Între timp, au apărut deja câteva titluri incitante, între care „Ceauşescu la putere“, volumul istoricului elveţian Pierre du Bois, se distinge prin faptul că este bazat pe surse din apropierea fostului lider comunist, dar şi din arhive aflate în Vest. Majoritatea celor intervievaţi de istoricul elveţian (Leonte Răutu, Paul Niculescu-Mizil, Ilie Verdeţ, Ion Gheorghe Maurer, Alexandru Bârlădeanu, Ilie Murgulescu, Mihai Florescu) sunt de acord în a declara că Nicolae Ceauşescu este urmaşul-surpriză al lui Dej la conducerea unui partid dominat de intrigi şi cabale. Ascensiunea lui Nicolae Ceauşescu – care s-a distins prin zelul său revoluţionar, ca şi printr-o perfidie dusă la extrem – poate fi pusă pe seama ambiţiei sale, ca şi a manevrelor oculte prin care fostul secretar de cadre a devenit şeful de necontestat al unei Românii dominate de teroare şi spaimă. Boala lui Gheorghiu-Dej a fost prilejul prin care Ceauşescu, şcolit la Academia „Frunze“ a spionajului militar sovietic, a reuşit să ţeasă un păienjeniş de relaţii care, în cele din urmă, avea să-i fie favorabil aspiraţiilor sale de mărire. Resentimentar şi vindicativ, aşa cum a rămas în amintirea unor colaboratori apropiaţi, dar şi „inteligent şi plin de energie“, cum î