Desi este considerata unul dintre simbolurile democratiei si a libertatii, Uniunea Europeana a fost deseori criticata pentru modalitatea greoaie in care ia deciziile si incapacitatea de a gestiona multitudinea de opinii si strategii care vin din statele membre.

Daca intr-un stat birocratia si ineficienta isi pun amprenta asupra modului in care functioneaza institutiile publice, misiunea institutiilor europene, ce aduna probleme de acest gen din 27 de state, pare sa fie imposibila.

Esecul inregistrat de UE in ceea ce priveste ratificarea tratatului de la Lisabona in urma respingerii la referendumul din Irlanda pare sa probeze cam cat de mult sunt pusi in contact cetatenii din Uniunea Europeana cu structura in sine.

In aceste conditii, se poate pune intrebarea legitima: ce se pierde si cum, pe drumul de la cetatenii statelor membre si pana la inaltii oficiali care ii reprezinta in institutiile UE?

Uniunea in ansamblu pare un gigant cu mai multe capete, fiecare vorbind pe limba lui si incercand sa se puna de acord.

Mai mult, in cadrul structurilor decizionale ale UE exista inalti oficiali care pun la indoiala necesitatea unei Europe unite.

Presedintele ceh Vaclav Klaus, care asigura in prezent presedentia Uniunii, a fost huiduit in februarie in Parlamentul European pentru ca a comparat aparatorii integrarii in UE cu propagandistii comunisti.

Desi functia de presedinte al UE este mai mult simbolica, faptul ca acesta si-a permis sa critice Uniunea transmite un mesaj deloc placut, cetatenilor si nu in ultimul rand si adversarilor sai.

"Nu cu multa timp in urma, in partea noastra de Europa traiam intr-un sistem politic ce nu permitea alternativa si nici opozitie parlamentara. Aici, in Parlamentul European, nu exista decat o alternativa, iar cei care indraznesc sa se gandeasca la