"Eu, Simionescu, voi realiza ceea ce vă doriţi". Cu acest titlu ne luau ochii afişele PSD care împânzeau oraşul în perioada electorală din iunie anul trecut. Sub titlul imens, cu majuscule, apăreau frumos ordonate dorinţele brăilenilor. Printre canalizări, parcări, curăţenie şi linişte publică stăteau scrise alb pe roşu şi două promisiuni care ne vizau în mod direct pe noi, tinerii. Dacă vara trecută aş fi avut dreptul, aş fi fost încântată să votez o persoană care pe lângă faptul că se gândeşte să ofere abonamente gratuite pentru elevi, respectiv studenţi, ne mai promite şi locuri de muncă.

Însă ce observăm după deja 10 luni de la alegeri? Că încă ne mai plătim abonamentele şi că aşa-zisele part-time joburi, în loc să se înmulţească, par specii pe cale de dispariţie. Poate că sumele pentru abonamente vi se par o nimica toată, dar în condiţiile în care părinţii noştrii plătesc sume destul de mari la şcoală pentru materiale, examene, gardian sau comitet de părinţi, banii pentru abonament se transformă într-o problemă. Şi dacă problema abonamentelor nu este una foarte gravă, cea a lipsei de locuri în care tinerii să lucreze în timpul liber are un mai mare efect asupra noastră. Cunosc elevi care din lipsa posibilităţilor de a lucra part-time sunt obligaţi să lipsească de la şcoală sau să lucreze noaptea, a doua zi fiind obligaţi să vină la şcoală, unde sunt total epuizaţi. Astfel de cazuri apar destul de frecvent şi constituie probleme reale, pe care însă mulţi oameni refuză să le vadă, iar alţii să le rezolve.

În plus, să nu uităm că promisiunile sunt promisiuni, nu ar trebui mâzgălite în mijlocul afişelor doar de dragul de a prinde la public şi de a aduna voturi. Dacă nu se ştie la conducere (şi am observat că în România cei înzestraţi "cu funcţie" sunt total neştiutori în privinţa acestui fapt) promisiunile sunt făcute pentru a fi respectate. E ciudat