„Scînteia” din 14 martie 1989 anunţa că diplomatul „s-a pus în slujba unei puteri străine“. Era pentru prima oară când partidul făcea public numele unui om din sistem care trădase, deşi înaintea lui Răceanu rămăseseră în Occident Mihai Pacepa şi Liviu Turcu, ofiţeri ai serviciilor secrete. Comunicatul din „Scînteia” a fost prima replică dată de Nicolae Ceauşescu după citirea la Europa Liberă a „Scrisorii celor şase”.

Protestul celor şase foşti înalţi demnitari comunişti fusese difuzat pe 11 martie, iar trei zile mai târziu, pe 14 martie, apărea comunicatul Procuraturii Generale a Republicii Socialiste România, deşi Mihai Răceanu fusese arestat încă din 31 ianuarie 1989. 

Printre semnatarii scrisorii se numărase şi Grigore Răceanu, tatăl adoptiv al celui acuzat în comunicat c-ar fi fost racolat în 1974 de „serviciul de spionaj al unei puteri străine”. Comunicatul nu spunea despre ce putere străină era vorba, dar toată lumea bănuia că ţara nenumită era America.

Alături de Gh. Ursu în raportul tismăneanu

Potrivit comunicatului, Răceanu a fost racolat de serviciile secrete americane în 1974, când lucra ca secretar principal în Ambasada României de la Washington. În momentul arestării, conducea Direcţia America de Nord din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

Potrivit Raportului Tismăneanu (Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România), Mircea Răceanu este unul dintre cei „mai curajoşi oponenţi” ai regimului Ceauşescu. Pe parcursul colaborării sale cu americanii ar fi livrat numai informaţii despre încălcarea drepturilor omului şi a drepturilor religioase, nicidecum „secrete de stat”, a susţinut Răceanu.

Condamnare publică la Casa Presei

Istoricul Alex Ştefănescu îşi aminteşte cum a fost receptată ştirea de către oameni: „Toată lumea