Aşa cum unii români devin "paraziţii" puşcăriilor din statele civilizate, iată că, şi în România, mii de străini se abonează la acelaşi sistem. Anual, peste o mie de imigranţi, în marea lor majoritate din afara UE, fac puşcărie românească în două centre dedicate lor. Pe banii statului român devin astfel chiriaşi pentru o zi, o lună, până la doi ani. Deşi locului îi spun simplu "catch", unii străini recunosc că, dacă ar ieşi din cuşcă, n-ar avea unde să se ducă.

Jurnalul Naţional vă prezintă povestea imigranţilor "problemă" pentru care există o singură soluţie şi deopotrivă incontestabilă normă europeană. Penitenciarul lor. În România funcţionează două astfel de instituţii, cosmetizate sonor drept centre de cazare pentru străinii luaţi în custodia publică. La Arad şi la Otopeni, păstrându-şi speranţa fidelă în dosul unor gratii, zeci de străini ispăşesc o pedeapsă cu vina pe jumătate. Unii aşteaptă "liberarea" în ţara de origine, alţii trag cu dinţii să obţină statutul de azilant pe teritoriul României. O custodie deopotrivă aceeaşi pentru imigranţii depistaţi fără acte, pentru cei care trec fraudulos frontiera, pentru expulzaţi şi indezirabili. Fiecare însă e mânat de o raţiune proprie şi de o identitate pe care, de cele mai multe ori, refuză să o dezvăluie.

RETURNAŢII DE LA HOREA

În cuşca imigranţilor de la Horea, păsările dau cu ciocul în tavanul de sticlă. Străinii de aici îi spun simplu "catch", încleştându-şi mâinile în semnul unei păsări cu capul prins în frânghie şi aripile vâlvătaie.

"Păziţi, dar nu încătuşaţi", spune comisarul-şef Ştefan Dâmb, directorul centrului de la Horea, Arad. Aşa i-am găsit pe cei zece "chiriaşi" ai centrului. Curioşi, uşor revoltaţi, cu multe răspunsuri în aşteptare. "Dacă un român ar sta într-o astfel de închisoare în altă ţară sunt curios ce părere aţi avea?", se întreabă un irak