A avea un copil poate fi minunat şi epuizant deopotrivă. Vă poate aduce multă bucurie, însă reprezintă şi o încercare pe care nu aţi mai cunoscut-o.

Melancolie, nelinişte, pierderea apetitului, insomnii, dificultatea de a vă concentra… Această stare generală, numită „baby blues“, este întâlnită la 30-80 la sută dintre mame după naşterea copilului. Poate dura de la câteva ore la câteva zile, după care dispare de la sine. Se caracterizează printr-o indispoziţie psihică, stare afectivă labilă, instalându-se din a treia zi de la naştere, până la cea de-a zecea zi.

Multă vreme nu s-a vorbit despre aceste simptome, pentru că era şocant pentru o femeie care a adus pe lume un copil să mărturisească aceste stări în contradictoriu cu bucuria pe care o afişa aparent.

Depresia post-partum

Tinerele mămici care se confruntă cu indispoziţie şi tristeţe imediat după naştere sunt adesea neînţelese de cei din jur. Reproşuri de genul „ar trebui să fii fericită şi mulţumită“ îngreunează şi mai mult situaţia, dat fiind că sentimentele negative sunt considerate absolut inadecvate. De aceea, atât mama, cât şi familia trebuie să ştie că această stare există ca urmare a unui proces fiziologic şi nu este ruşinoasă.

Cauzele stării „baby blues“ pot fi de natură biologică, dar şi emoţională. Cele biologice sunt legate de actul naşterii, care implică anumite schimbări în corpul mamei, cum ar fi tulburările hormonale. De asemenea, bebeluşii pot avea probleme de sănătate, precum icterul sau dificultăţile de hrănire, cu care se confruntă mama şi care, cu toate că sunt des întâlnite, acesteia îi provoacă anxietate. Cauzele psihologice sunt generate de dificultăţile de adaptare psihosocială la noul rol de mamă, care o face să se simtă depăşită de situaţie, frustrată şi nesigură de metodele pe care le aplică.

Ce trebuie făcut?

În