Politic, guvernele se lupta fiecare cu propria criza, nu cu o diafana maladie globala. Iar parametrii confruntarii sint puternic influentati de profilul politicii nationale, in primul rind de aspectele sale durabile si producatoare de consecinte. Am alunecat cu totii intr-o criza globala, o perioada in care dezbaterile politice nationale sint imbogatite cu teme noi, provenind din adincul economiei si finantelor mondiale si imbracate in haine diferite, de la tara la tara. Peste tot, guvernantii imagineaza solutii, cu ajutorul sutelor de specialisti care inteleg (sau nu) ce se intimpla. Cum forma bolii variaza cu latitudinea si longitudinea, nici reteta nu poate fi aceeasi peste tot. In multe cazuri, ceea ce pe hirtie arata bine este inaplicabil din punct de vedere politic, pentru ca guvernantii care ar pune in practica asa ceva risca sa piarda viitoarele alegeri - daca regimul e democratic - sau sa se confrunte cu alte probleme de autoritate. Este, desigur, si situatia in care se gaseste astazi Romania. In marea majoritate a democratiilor, autoritatile vor incerca, pe de o parte, sa faca ceea ce considera ele ca e necesar, iar pe de alta parte sa nu-si compromita sansele in urmatoarele alegeri. Distanta intre solutia ideala de pe hirtie si cea aplicata in fapt variaza de la tara la tara, pentru ca si manifestarile crizei, si provocarile interne sint diferite. Exista masuri comune sau similare, validate in foruri internationale precum Grupul celor 20 sau Uniunea Europeana, exista mecanisme internationale de asistenta, insa, politic, guvernele se lupta fiecare cu propria criza, nu cu o diafana maladie globala. Iar parametrii confruntarii sint puternic influentati de profilul politicii nationale, in primul rind de aspectele sale durabile si producatoare de consecinte. In unele cazuri, aceste repere politice usureaza eforturile guvernamentale, in altele - printre care si