În Peninsulă locuiesc numeroşi români care deţin certificate de participanţi la Revoluţia din decembrie 1989. Majoritatea revoluţionarilor care astăzi locuiesc în Italia au rămas aici în 1990, după ce au primit o excursie gratuită la CM de fotbal. În 1990, revoluţionarii din 1989 au primit, din partea guvernului, o excursie gratuită la Campionatul Mondial de Fotbal din Peninsulă.

Din spectatori ai întrecerilor sportive aceştia s-au tranformat în solicitanţi de azil politic. Speranţa că în Italia vor avea parte de o viaţă mai bună s-a spulberat repede, după ce au aflat că în această ţară nu exista o lege specifică şi completă pentru azil politic.

„Nu aveam nimic la mine“

Prin urmare, mulţi dintre ei s-au trezit fără niciun ban în buzunar şi fără niciun ajutor într-o ţară străină. „Adevărul”  prezintă mărturii ale azilanţilor de la Coppa de Mondo din ‘90. Pentru mulţi dintre ei, prima mineriadă care tocmai avusese loc în România a reprezentat principalul motiv de a solicita azil politic în Italia.

„Nu eram de acord cu sistemul politic postrevoluţionar. Iar după mineriadele din iunie 1990, 270 de români din cei 1.000 care au venit la campionat au cerut azil politic.”, povesteşte Romulus Popescu (55 ani). Alţii au luat decizia pe loc, la îndemnul celorlalţi.

„Dacă aş fi ştiut că vom cere azil politic îmi puneam ceva bani în buzunar, mă pregăteam, dar nu am avut nimic la mine. Ni s-au dat tricouri şi eşarfe tricolore iar fiecare a primit câte 50 de dolari”, îşi aminteşte Stelian Ionescu (72 ani), pensionar. Socoteala de acasă nu s-a potrivit însă cu cea din Peninsulă. Autorităţile italiene au fost reticiente să acorde ajutor românilor.

“La Milano, după şase zile de stat pe trotuarul din faţa prefecturii, autorităţile au încercat să ne trimită înapoi la Roma, de unde venisem. Atunci am în