Este o planta parca special facuta sa ne ajute la inceput de primavara. Trateaza cu succes gastrita, alergia, colesterolul marit, bronsita, chiar si astenia de primavara. Sa o cunoastem mai bine, asadar

Originea chimenului (Carum carvi) nu este pe deplin elucidata: unii cercetatori sustin ca este originar din Asia Mica (actualul teritoriu al Turciei), de unde ar fi fost raspandit in lumea intreaga de catre greci si apoi de catre romani, in timp ce altii sustin ca provine din Caucaz ori chiar din ramura sudica a Carpatilor. Cert este ca planta inaltuta, cu flori albicioase, cu seminte cenusii la culoare si cu o aroma racoritoare s-a raspandit astazi in toata lumea, crescand din India si pana in vestul Europei, fiind aclimatizata si in America de Nord, in America de Sud ori in Africa.

Primele dovezi despre folosirea chimenului in scopuri medicinale le avem de la invatatii egipteni, care l-au descris in papirusurile lor, la fel ca si medicii Greciei antice, care au inclus aceasta planta in tratatele vremii. Pe timpul imparatului roman Iulius Cezar, chimenul a trait momentele sale de "glorie", fiind introdus obligatoriu in dieta soldatilor, pentru a-i feri de bolile infectioase, de epuizare si de afectiunile digestive. In medicina populara a diferitelor popoare europene chimenul este nelipsit, fiind folosit in alimentatie, ca medicament si, nu in ultimul rand, ca ingredient magic. In Germania, de pilda, era considerat, pana nu demult, un panaceu in afectiuni gastrice si intestinale. Din el se facea un lichior ("Kummel") folosit in inapetenta, iar semintele pisate se puneau in baia sugarilor pentru a le calma colicile. In Olanda, aburul emanat de fiertura de chimen era inhalat pentru usurarea respiratiei si vindecarea celor cu bronsita, iar in Franta se pune si acum in diferitele feluri de branza fermentata, pentru a usura digestia. In arhipelagul britani