Viata politica din Romania si atitudinea electoratului, acela care inca mai este interesat de asa ceva, au devenit periculos de polarizate, iar atitudinile si argumentele taberelor periculos de radicalizate. Pro sau contra Basescu, la asta se reduce totul.

Pentru adeptii sai, presedintele este perfect, infailibil, absolut, iar atunci cand un derapaj nu mai poate fi sub nicio forma negat, el devine, de fapt, pretul vreunei manevre abile si neintelese ale carei efecte benefice pentru tara vor veni abia mai tarziu.

Toti cei care indraznesc sa-l critice pe Traian Basescu, chiar daca o fac argumentat si fara patima, sunt tonomate mituite de adversari.

Pentru tabara anti Basescu presedintele este suma relelor, lipsit de orice merit si, mai ales, vinovat pentru absolut tot ce se intampla in tara si in lume, de la seceta la inundatii, de la incalcarea Constitutiei la criza gazelor importate din Rusia.

Defectele impricinatului sunt absolute, iar citicile sunt viscerale, adesea irationale. Cine indrazneste sa-i recunoasca vreun merit lui Traian Basescu, fie el cat de argumentat si evident, este pus la zid, acuzat de pupincurism si, de multe ori, injurat cu sete.

Nici unii, nici altii nu sunt atenti la fondul afirmatiilor sau faptelor lui Traian Basescu. Totul este legat strict de persoana presedintelui.

Este adevarat, personalitatea magnetica, puternica si conflictuala a lui Traian Basescu este de natura sa nasca astfel de pasiuni devastatoare, pozitive sau negative, insa personalizarea politicii pana la un asemenea grad nu poate fi decat paguboasa si chiar periculoasa, cum spuneam.

Si daca maine Traian Basescu ar iesi brusc din scena? Sa zicem ca ar muri. Doamne fereste! (cu toata sinceritatea), dar nimic nu e niciodata exclus. Ce s-ar intimpla pe scena politica, ar fi absobita de vid, ar suco