Rămas cu grave tulburări psihice în urma perioadei petrecute pe linia de demarcaţie româno-ucraineană, năpăstuitul decise să ofere mai multă atenţie lucrurilor neimportante din viaţa lui, cum ar fi cultura. Deschise televizorul. Sursa: imagecache2.allposters.com
MICI INSTINCTE PRIMARE. "Fotbalul românesc trăieşte, se hrăneşte şi se înmulţeşte în habitatul noroios din sud-estul Europei", îşi începu documentaristul descrierea unui fenomen despre care omul nostru auzise multe în năpăstuita lui viaţă, însă nu fususe niciodată cu adevărat convins de existenţa lui...
"După mulţi ani de la căderea meteoritului, pe această bucată de pământ, destinul fotbalului local este încă în mâinile dinozaurilor. Bizareria situaţiei se regăseşte în supunere. Primatele consumatoare se mulţumesc să urle din înaltul tribunelor de crengi creative insulte răguşite adresate fraţilor "bucurestenius huliganus" sau "ardelenium irascibilus", care la randul lor se împart în specii orgoliase, vanitoase sau separatiste - cu toate agresate şi amendate de bătrânii babuini ai legii şi ordinii. Relatarea evenimentelor este făcută întodeanuna după modelul Erei Tabloidice, în care vorbele bat faptele şi curiozitatea nativă pierde în faţa naivităţii.
CONTRA-APĂRARE. Fotbalul românesc nu este nici prea mare, nici prea mic, iarba pe care o paşte nu e nici prea verde, nici prea uscată, şi cu toate acestea nu este mediocru. Crocodilii tacticii nu se sfiesc să îl laude - mai ales după o victorie "muncită" împotriva unui rival slab, obosit şi mai întotdeauna resemnat. "Nu mai există animale mici", soluţionează ei . Victoriile frumoase împotriva carnivorilor apuseni hrănesc orgoliul dinozaurilor-şefi, care îşi asuma meritul de a fi creat o junglă curată şi propice dezvoltării genetic-armonioase a fotbalului autohton. Înfrangerile dureroase sunt scuzate pe motive organizatorice
