Îmi amintesc de ziua în care un profesor, domnul Racoviţă, omul care nu zâmbea niciodată, a izbucnit în râs. Un elev tocmai declarase că nimeni, nicicând, nicăieri nu va fi în stare să înţeleagă demonstraţia domniei sale. Pe tablă crescuseră o serie de prisme care încercau să umple până la refuz o piramidă. Era vorba despre calcularea volumului piramidei, cunoscută şi sub numele de "scara dracului". Elevul cu pricina eram eu.
M-am întrebat mai târziu de ce am încercat să înţeleg astfel de subiecte chinuitoare. Când mi s-a deschis gustul pentru matematică am aflat o mulţime de lucruri plăcute. De exemplu, numărul zilelor dintr-un an obişnuit, 365, este egal cu 10 ori 10, plus 11 ori 11, plus 12 ori 12. Verificaţi (folosirea calculatorului este permisă!) şi veţi vedea că 100+121+144=365!
Surpriză plăcută. Nu e singura. Suma unor numere prime (care nu se pot împărţi exact decât cu ele însele şi cu 1) consecutive este întotdeauna un pătrat. Iată: 1+3=4 (pătratul lui 2), 1+3+5=9 (3 la pătrat) şi 1+3+5+7=16 (pătratul lui 4)! Uimitor? Nu este decât începutul unei serii de constante, de coincidenţe, de structuri nebănuite, de surprize care ne aşteaptă în lumea matematicii.
Nu e de mirare că de secole filozofii şi matematicienii se întreabă dacă matematica este o invenţie umană sau poate o ordine cosmică, poate chiar divină, pe care oamenii au descoperit-o. Întrebarea aceasta este subiectul cărţii unui astrofizician, care studiază observaţiile făcute cu telescopul Hubble, autor şi al altor admirabile volume de popularizare a matematicii, Mario Livio.
De-a lungul multor secole, problema "descoperire sau invenţie" a fost abordată de personalităţi ca Pitagora, Platon, Isaac Newton, Bertrand Russell şi Albert Einstein. Poate că pe alocuri lectura este destul de dificilă pentru cei care au avut necazuri în şcoală cu algebra
