O, ARTIST! • GUSTURI, MIROSURI, DEMNITĂŢI PIERDUTE.
Ce ni se întâmplă zilnic, fără să ştim că în alte părţi ale lumii lucrurile stau cu totul şi cu totul altfel, cu totul şi cu totul diferit, nu ni se pare nici interesant, nici demn de luat în seamă, ca şi când viaţa asta n-ar fi ceea ce trăim, parcă ea ar fi o repetiţie la ceva ce am putea trăi ulterior!
Totul costă enorm, calitatea e proastă, nimeni nu face nimic, nimeni nu se opune, nimeni nu reacţionează, absolut nimeni nu vede, nu simte, şi nu aude nimic. Şi asta mă face să regândesc vorbele lui John Lennon care spunea cum că viaţa e ceea ce ni se întâmplă zilnic, în timp ce noi suntem ocupaţi cu altceva! Spun asta pentru că acum, când îmi apare un nou album, m-am lovit de tot felul de oprelişti, de nemernicii, de lucruri făcute aiurea, de aberaţii în acte, lucruri şi situaţii ilogice şi mult prea complicate... în timp ce noi plătim, plătim, plătim! Plătim statului cât nu trebuie şi cât nu merită, plătim mult unor firme care ar trebui să ne ajute, nu să ne pună beţe în roate, şi când apelăm la serviciile unor oameni din aceleaşi domenii de pe la vecini, vedem că totul se rezolvă mult mai civilizat, mult mai repede, mult mai cu zâmbetul pe buze! Nu vin cu amănunte, nu mă plâng, doar vreau să-mi manifest în faţa ta uimirea, nedumerirea şi uneori chiar teama. Da, că de o anume teamă e vorba, că ori nu voi putea termina lucrul început, la timp, ori mi se va rupe căruţa-n drum la doar câteva ore după ce am cumpărat-o nou-nouţă, de la mollu’ din colţ. Şi atunci nu mă mai mir deloc de ce pleacă tinerii fără să se mai uite-n urmă, fug de le scapără călcâiele, căutând locuri şi oameni lângă care să trăiască mai omeneşte, mai normal, mai în siguranţă, şi poate mai puţin urât!
Eu spre exemplu, când am văzut că la noi nu mai există cafea cu gust şi miros de cafea, am apelat la serviciil
