Fără chef de nimic, slăbiţi şi numai buni pentru o zi în pat. Nu sunt puţini cei peste care, „în ziua lucrului, vine boala trupului”. Doctorii găsesc în lene semne ale unei astenii de primăvară sau ale unor boli. Pentru psihologi, trândăveala e un efect al unei suferinţe netratate. Cât de grea este de fapt, „boala” lenei? „La fiecare sfârşit de săptămână mă loveşte o lene...”, mărturiseşte George Simion, de 24 de ani, angajat ca programator cu normă întreagă şi masterand. De două luni amână nişte proiecte pentru şcoală şi tot de atâta timp se laudă cu performanţa de a nu face ceva concret în acest sens.
Recunoaşte că ar avea timp să iasă, dar îi e atât de lene încât preferă să stea pe lângă computer, să-şi ocupe timpul cu jocurile video, ştiri, meciuri de fotbal sau discuţii cu prietenii pe messenger. Nu e obosit: „îmi place ce fac la muncă, deci nu pot spune că mă oboseşte, numai că nu am nicio motivaţie să ies, să fac mai multe”, mai recunoaşte el.
Dacă am apela la medic atunci când ne e lene, am descoperi că suntem suspecţii unor boli mai uşoare sau mai grave.
Cu lenea la psihiatru
„Cel mai probabil, în această perioadă, lenea este un simptom al asteniei de primăvară. Asta înseamnă că avem nevoie de vitamine şi de efort fizic controlat”, ne-a indicat un reprezentant al Serviciului de ambulanţă al municipiului Bucureşti.
„Sunt slăbit”, „n-am chef de nimic” sunt replici care trădează adesea simptome ale unui somn dezechilibrat, ale unei alimentaţii nepotrivite sau, şi mai grav, o hepatită cronică, un cancer sau o infecţie în organism.
Un psiholog ar vedea în lipsa de chef a unei persoane o suferinţă internă, dacă această stare se prelungeşte în timp, mai mult de câteva zile. „Diagnosticarea mai mult încurcă pentru că nu există o schemă standard în care putem încadra stările şi reac
