Ne încântă astăzi cu rolurile sale din „Se caută un tenor“ sau „Înşir-te, mărgărite“. A făcut-o însă dintotdeauna, fie că a fost vorba de roluri în film sau pe scena plină de succese a Teatrului Naţional.
Fetiţa de ieri, care păşea pe scenă fascinată de lumina reflectoarelor, şi actriţa de azi a Teatrului Naţional Craiova se numeşte Gabriela Baciu. Este, de fapt, omul care are o singură menire: aceea de a bucura sufletul spectatorului. Fiecare rol care se naşte, fiecare apariţie sunt o încântare, căci cine nu a fost fermecat de Liubov Andreevna din „Livada de vişini“, de Pierrette Guerin din „Cumetrele“, sau cine ştie ce alte roluri construite cu migală şi profesionalism de Gabriela Baciu.
A fost odată...
Povestea sa pe drumul teatrului e presărată cu încercări care au ajutat la desăvârşirea actorului de azi. La început a fost baletul, aşa începe povestea sa: „Cel mai puternic sentiment a fost atunci când s-au aprins luminile pe scenă. Când am văzut reflectoarele mi-a plăcut foarte mult. Aveam trei ani şi şase luni. N-am înţeles exact ce se întâmplă, dar sigur e că nu mă mai puteau scoate de pe scenă. Teatrul l-am început la 16 ani, cu Ion Ghelu-Destelnica la Şcoala populară de artă din Bacău. După o lună şi jumătate, am obţinut premiul întâi la Cântarea României, pe ţară. Premiul cred că l-am luat pentru o pantomimă după «Fata din casă». Eram îmbrăcată impecabil. O rugasem pe mama să-mi facă o fustiţă neagră. Lumea a început să râdă, pentru că eu jucam o pantomimă comică. Eu n-am înţeles. Şi de ce mă uitam mai ciudat, de-aia râdeau mai tare“.
Prima „ieşire“ pe scenă a fost un succes. Pantomima comică şi monologul Sorinei din „Înşir-te, mărgărite“ o aduseseră pe Gabriela Baciu pe podium. Premiul avea să-i deschidă drumul spre teatrul cel mare. „Pentru a da la facultate, trebuia să ai un premiu la Cântarea României. Îl aveam, d
