Anul acesta, invitatul celei de-a II-a editii a Festivalului National de Chitara Clasica (Iasi, 6-8 martie) a fost Goran Krivokapic, cistigator a nu mai putin de 18 premii I internationale. Nascut in Muntenegru, Krivokapic a avut o ascensiune rapida - in tara natala a fost numit din adolescenta o "ciudatenie a naturii" -, a studiat la Belgrad, Koln si Maastricht. Chitaristul a fost pentru a doua oara in Romania (a concertat anul trecut la Bucuresti) si a umplut pina la refuz Sala Gaudeamus a Casei de Cultura a Studentilor (CCS) pe 7 martie, recitalul sau fiind prelungit de mai multe bisuri. Evenimentul a fost organizat de CCS Iasi si TVR Iasi. Ce influenta a avut asupra muzicii dvs. destinul regiunii in care ati crescut si v-ati format? Au tensiunile istorice un corespondent puternic in muzica? Sigur, toate se leaga intre ele. Daca vorbim despre locul in care m-am nascut, atunci e firesc sa amintesc de parintii mei, de un anume talent nativ. Chiar scoala la care am mers in copilarie a avut o mare influenta asupra mea prin faptul ca am fost permanent incurajat de profesori. Nu am fost, de altfel, atras de la bun inceput de chitara, imi placeau mult vioara si pianul. Pe atunci, chitara mi se parea un instrument oribil. Viitorul avea sa imi demonstreze insa cu totul altceva. Cit despre destinul politic al Muntenegrului, nu se poate spune cu certitudine ca acesta isi poate pune amprenta asupra unui muzician sau cel putin nu imi dau eu seama. Dar cind NATO a bombardat Iugoslavia, la sfirsitul anilor ‘90, studiam deja in Belgrad, eu voiam sa iau parte la multe concursuri, sa calatoresc deci. Si ma temeam de faptul ca as fi putut fi ucis, atmosfera era una foarte incarcata din toate punctele de vedere. Occidentul a imbratisat in ultimele decenii muzicieni proveniti din Balcanii de Est sau de Vest. Cum explicati aceasta atractie a Occidentului pentru muzica Balcanilor? Intel