Dinu Patriciu - îl ştiţi, cel mai bogat om din România - a ieşit în faţă cu propria-i versiune a reţetei de traversat perioada dificilă în care ne aflăm. Ce susţine omul de afaceri face notă discordantă cu opţiunea guvernamentală: taxa unică şi taxa pe valoarea adăugată trebuie micşorate.

El a spus şi cât ar trebui să fie acestea - 10% cota unică (precum în Bulgaria) şi 15% TVA (limita minimă acceptată în UE). Acum, realitatea "din teren" arată că fenomenul e opus: preţurile cresc, la fel ca şi unele impozite (asigurările sociale şi cele de sănătate, ca să ne limităm strict la ceea ce ne iese din salariu). Patriciu merge, practic, pe aceeaşi idee care s-a aplicat la 1 ianuarie 2005, când scăderea universală a impozitelor până la 16 la sută a adus mai mulţi bani la buget, fiindcă mulţi întreprinzători au considerat că se merită să intre în legalitate. Acum, încetinirea circulaţiei banilor e pe cale să-i întoarcă de unde au plecat, în economia subterană. Impozitul cifrat la 16 procente devine împovărător, mai ales în faţa temerilor că Fondul Monetar Internaţional va cere ridicarea ştachetei.

Dar Patriciu vorbeşte din rândurile opoziţiei, acolo unde se află partidul său, ferit oarecum de efectele politice ale crizei financiare. Răspunsul taberei adverse la propunerile sale a fost că situaţia din 2005, când s-a impus cota unică de impozitare, diferă de ceea ce se întâmplă acum şi că rezultatele ar putea fi contrar aşteptărilor.

Cine are dreptate? Şi unii şi alţii, însă fără ca asta să însemne că adevărul s-ar afla undeva la mijloc, ci că noi ne situăm oarecum în afara normalităţii spre care tindem de aproape 20 de ani. Un exemplu concret este diferenţa mare dintre dobânzile de referinţă practicate de băncile centrale ale mai multor state occidentale, care tind spre zero, şi cea menţinută de BNR la 10 la sută. Cu alte cuvinte, o parte a locuito