Alegerile europarlamentare de anul acesta sunt inca o ocazie sa ne convingem cat de departe suntem de marea politica europeana, cat amatorism si oportunism inlocuiesc ideologia.
Romanii isi trimit asadar, pentru a doua oara, reprezentantii in Parlamentul European, acolo unde lucrurile sunt destul de clare. Puterea este impartita de cateva grupuri bine definite, trei fiind cele care conteaza cu adevarat. PPE, popularii, de dreapta, ALDE, liberali si democrati, de centru stanga si socialistii, de stanga. PD-L si UDMR sunt afiliate la PPE, PNL la ALDE si PSD la socialisti.
Adica atunci cand vor ajunge la Bruxelles, democrat-liberalii trebuie, si acolo chiar trebuie sa faca politica de dreapta, liberalii, politica de centru stanga, iar social democratii, de stanga. Pai, asta nu se prea pupa cu ce se intampla in tara.
PD-L se pretinde de dreapta, insa prea putin din politica sa confirma acest lucru. Democrat liberalii au avut in campanie o platforma profund de stanga, dedicata exclusiv bugetarilor, pensionarilor si, in general, asistatilor. Ajunsi la putere, democrat liberalii au sporit impozitarea si s-au temut sa inghete salariile. Ce-or avea toate acestea in comun cu dreapta?
Mai nimic si nici nu prea au cum, cat timp saltul PD direct din tabara socialistilor in cea a popularilor a fost o miscare strict oportunista. Traian Basescu a vazut ca singurul curent aproape nereprezentat in Romania era tocmai cel mai puternic din Europa. Asa ca a dat semnalul, partidul s-a incolonat si a trecut in grup de la stanga la dreapta. Top si gata!
Individual si rar, o asemenea schimbare radicala de convingere este posibila, insa colectiv, concomitent pentru mii de oameni, este imposibila. Fostii democrati n-au fost nici de stanga, nu sunt nici de dreapta. Sunt ce le convine si se declara ce e profitabil.
Situatia P
