Cristian Nicora face ţesături tradiţionale din zona Ardealului (feţe de masă, traiste din lână, plase, prosoape de cânepă, feţe de pernă, şeveţele). Toate la războiul de ţesut. Sursa: Andreea DogarSursa: Andreea DogarSursa: Andreea DogarSursa: Andreea DogarSursa: Andreea DogarSursa: Andreea Dogar

1 /. L-am întâlnit pe bistriţeanul de 31 de ani la Târgul Handmade, desfăşurat în weekend la Curtea Veche din Bucureşti.

„De când mă ştiu eu, la mine în casă era un război de ţesut. Mama lucra la război şi eu am furat meseria”, povesteşte el. „Încercăm să păstrăm tradiţia. Moto-ul nostru e „totul din lada de zestre a bunicii””. Scrupulos când vine vorba de obiceiurile autentice, Cristian s-a dus pe la vecini şi rude şi le-a cerut modele de ţesături, astfel încât toate modelele pe care le foloseşte acum sunt inspirate din cele vechi. La început, a fost o afacere de familie: lucrau numai el şi părinţii săi, dar acum au şi angajaţi. Colaborează cu Muzeul Etnografic al Ţăranului din Cluj, care are un magazin de artizanat unde pot să desfacă ţesăturile. „În România, dacă mă duc eu la magazin cu produsul şi-l arăt, vor zice „Nu,nu...” Dacă vin aici şi văd, zic, „Uau...L-am prins pe Dumnezeu de picior”. Din păcate, e o realitate”, spune Cristian despre piaţa din România. Însă ţesutul nu este singura sa ocupaţie: Cristian e doctorand în sisteme de operare la Universitatea Babeş Bolyai din Cluj. După ce a terminat matematica, a făcut un master de programare bazată pe componente, iar acum îşi dă doctoratul: „Din păcate, nu mai găsesc timp şi mă trage proful de mânecă să o scriu”. Mulţi dintre clienţii săi sunt turişti străini, îmi spune Cristian şi îmi arată o gentuţă tradiţională pe care scrie „România”: „Partea cu tricolorul şi cu România sunt pentru turiştii străini. Românilor parcă le e ruşine să poarte ceva cu România. Mai bine îşi iau lenjerie cu steagul SUA”.