La sfîrşitul erei glaciare a avut loc o creştere a nivelului de dioxid de carbon (CO2) în atmosferă, o consecinţă a unei modificări în circulaţia vînturilor, fenomen înregistrat şi în epoca actuală. Potrivit unui studiu al cercetătorilor de la Universitatea Columbia, este posibil ca o modificare în direcţia vînturilor, produsă în urmă cu 17.000 de ani, să fi contribuit la transportarea unor mari cantităţi de dioxid de carbon din Oceanul Austral spre Antarctica. Direcţia şi forţa vînturilor au un efect direct asupra curenţilor marini, a căror viteză determină, parţial, emisia de CO2 în atmosferă. Dacă viteza curenţilor marini creşte, apele de adîncime din oceane, bogate în dioxid de carbon, urcă la suprafaţă şi eliberează gazul în atmosferă. Schimbări asemănătoare în circulaţia vînturilor la nivelul Oceanului Austral au avut loc şi pe parcursul ultimilor patruzeci de ani. Iar emisiile de CO2 din atmosferă care au rezultat din acest fenomen ar putea fi suficient de importante pentru a zădărnici eforturile depuse în prezent în lupta împotriva emisiilor de gaze cu efect de seră. Oamenii de ştiinţă au studiat dezvoltarea planctonului în apele australe şi au constatat o creştere a numărului acestor organisme către sfîrşitul erei glaciare, o consecinţă a urcării spre suprafaţă a apelor de adîncime, bogate în nutrimente. Un studiu internaţional publicat în 2007 a demonstrat ideea că Oceanul Austral are o capacitate tot mai scăzută de a absorbi dioxidul de carbon, din cauza încălzirii globale.

Efectele încălzirii climatice vor fi mult mai grave decît cele ale oricărei crize economice mondiale, a avertizat, joi, prinţul Charles, care a cerut măsuri urgente pentru salvarea planetei. Indiferent de dificultăţile cu care se confruntă lumea în prezent, acestea nu reprezintă nimic pe lîngă efectele pe care încălzirea climatică le va avea asupra economiei mondiale, a