Crima organizată în timpul "Epocii de aur"? Imposibil, aşa ceva nu are cum să existe, ni se spunea acum două decenii. De fapt nu ni se spunea, pentru că acest subiect nici măcar nu exista pentru propaganda oficială. Iar televiziunea, radioul şi presa de partid ne repetau pe toate vocile că "Omul nou" îşi dedică toate energiile creatoare unui singur ideal: făurirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Asta era tot ce trebuia să ajungă la urechile noastre, ale oamenilor de rând.
În schimb, autorităţile de la cel mai înalt nivel cunoşteau o altă realitate. O realitate paralelă, populată cu grupuri de infractori, întinse atât pe orizontală, cât şi pe verticală, ajungea chiar şi la nivelul unor tovarăşi importanţi, cu funcţii de conducere. Adică exact ceea ce astăzi numim "crimă organizată". De ce n-am ştiut mai nimic despre această realitate paralelă? Simplu: pentru că noi nu trebuia să aflăm, cu nici un chip, că socialismul produce adeseori şi rebuturi. Dar asta nu înseamnă că "faţa întunecată" a Epocii de Aur era chiar necunoscută. Nu, în nici un caz. Atât doar că ea era menţionată în documente secrete, la care aveau acces doar tovarăşii care îndeplineau cele mai înalte funcţii ale "societăţii socialiste".
În primăvara fiecărui an, Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei şi Procuratura intrau în fibrilaţie. Era perioada în care, la sfârşitul unor controale de specialitate, oamenii legii îşi prezentau raportul în faţa organelor superioare de Partid. În final, Comitetul Central al PCR le centraliza într-un document intern, clasificat în categoria "Secret", document care nu ajungea niciodată la cunoştinţa opiniei publice. În 1989, "Secţia pentru problemele militare şi justiţie" din CC al PCR a întocmit, la fel ca şi în anii anteriori, un asemenea document denumit "Raport".
De fapt, titlul său întreg era "Rapo
