O dezbatere atit in ceea ce priveste oportunitatea semnarii unei intelegeri cu FMI, cit si asupra conditiilor maximale care ar putea fi eventual acceptate in perspectiva unui acord nu poate fi decit utila. Cu conditia sa fie cu adevarat vorba de o dezbatere, nu de un pamflet. Retorica anti-FMI la care a marsat imediat o parte din clasa politica autohtona, gazduita generos de citeva dintre principalele canale mediatice romanesti, a reusit sa bata aproape toate recordurile in materie de jurnalism primitiv si populist. Sigur, institutia cu pricina e departe de a fi infailibila. Din contra, politicile de ordin economic si fiscal pe care le-a impus in trecut unor tari precum Argentina sau, la inceputul anilor '90, Rusiei in schimbul acordarii unor imprumuturi au stirnit destule controverse la vremea lor. Numai ca a face paralele fortate cu situatia Romaniei din 1999, cu referire directa la ultima mineriada, si a chema prin studiouri pentru a discuta chestiunea personaje ridicole si fara nici un fel de acoperire profesionala si intelectuala din acest punct de vedere, de tipul Laviniei Sandru, inseamna, in ultima instanta, a cobori stacheta dezbaterii publice mult sub orice nivel de decenta si relevanta. E greu de spus daca e vorba aici de incompetenta, de lipsa de profesionalism sau mai degraba de o agenda deliberat confectionata in culise. Iar pina la urma principala problema nu e aceea ca exista, foarte firesc si sanatos de altfel, puncte de vedere divergente intr-o chestiune cu adevarat importanta, ci faptul ca s-a trecut de la dezbatere la propaganda. Dar, pina la urma, are Romania nevoie de un imprumut de stabilizare financiara de la FMI? Se pare ca da. O afirma public, simbata, la Iasi, fostul ministru de finante Varujan Vosganian (in opozitie cu pozitia exprimata de Calin Popescu Tariceanu), care era de parere ca am putea avea nevoie de 18-20 miliarde de euro ca pla