Un succes de box office. O poveste despre dorinte sexuale, lacomie si crima. S-a clasat pe locul 38 in topul celor mai bune o suta de filme americane ale tuturor timpurilor. A fost nominalizat la toate categoriile premiilor Oscar din 1944.
Billy Wilder era cunoscut ca un scenarist de comedii, dar si-a dorit sa realizeze acest thriller, bazat pe nuvela cu acelasi nume a lui James Cain, scrisa in 1935. A gasit greu parteneri, din cauza subiectului deloc delicat: "Double Indemnity" era o poveste despre adulter si crima cu premeditare. stia ca unui asemenea film ii era aproape imposibil sa treaca de cenzori si sa fie acceptat de un studio de filme puternic. Totusi Wilder a simtit ca este pregatit de provocare, dar ca are nevoie de un bun partener scenarist. Dupa multe cautari, a decis ca Raymond Chandler ar fi alegerea potrivita, pentru ca stilul sau semana cu cel al lui Cain. (In realitate, Chandler detesta scrisul acestuia). In plus, Wilder a descoperit ca, citite cu voce tare, dialogurile lui Cain nu sunau bine. Ele au fost schimbate aproape complet, inlocuite cu replici memorabile, iar Wilder a contribuit si cu o doza mare de umor. Dialogurile sunt antologice, precum acest pasaj care contine in el un intreg film noir: "Am facut-o pentru bani si pentru o femeie. Banii i-am pierdut… am pierdut si femeia. "Este una dintre putinele adaptari ale unui roman care a reusit sa fie mai bun decat originalul.
Un fapt real
Povestea s-a bazat pe o crima reala din 1927. Phyllis Dietrichson (Barbara Stanwyck), o sotie nefericita, il seduce pe Walter Neff (Fred MacMurray), un agent de asigurari. Phyllis il convinge pe amantul ei sa o ajute sa scape de sotul incomod, in prealabil facandu-i acestuia o asigurare pe viata cu o clauza de dubla despagubire. Planul lor merge bine, dar cei doi criminali nu se pot bucura de recompensa. Barton Keyes (Edward G. R
