Piesa “Oamenii cavernelor”, in regia lui Radu Olareanu revine in aceasta seara pe scena Teatrului Studio. Protagonistul regelui, din piesa din aceasta seara, Paul Socol, ne-a impartasit conditia actorului in contextul teatrului actual, din prisma piesei lui William Saroyan.
Reporter: Cum ti-ai defini personajul care-l interpretezi in “Oamenii cavernelor”?
Paul Socol: Personajul pe care-l joc, regele, reprezinta intruchiparea actorului, care crede la modul idealist, la modul utopic in teatru, ca l-ar putea salva. Nu e deloc departe de realitate, aceasta situatie, deoarece, sunt cazuri la noi in tara, unde actorii sunt dati afara, sau se desfinteaza anumite teatre. Numai ca ei nu au puterea regelui sa mearga mai departe, deoarece pentru ei, nu mai exista aceasta salvare prin teatru. In schimb regele si toate personajele din “Oamenii cavernelor” gasesc in teatru o evadare, precum si curajul de a merge mai departe.
Rep.: Unde se afla teatrul in ziua de azi?
P.S.: In piesa este vorba despre un teatru care va fi demolat curand, iar personajele trag de acel loc, ca fiind singurul loc unde pot sa mai stea. Putem gasi si in cotidianul actual situatii cand teatrele sunt desfiintate sau unde numarul actorilor este redus considerabil. Este foarte actuala legatura cu piesa “Oamenii cavernelor”, si din pacate se intampla din ce in ce mai des, mai ales in contextul acestei crize financiare, unde si actorii in Romania o duc foarte greu. Sunt actori foarte buni, mai ales in provincie, care raman blocati intr-un teatru, traiesc itr-un anonimat, pentru canu au avut ocazia sa arate cat sunt de buni, ca si actori, si intr-un fel se rateaza, la fel cum se rateaza si personajele piesei, regele si regina. Ei nu se rateaza pentru ca au dat gres, sau pentru ca nu sunt talentati, ei se rateaza pentru ca nu au avut sansa sa meraga mai departe, si raman doar cu amintirea
