Istoriile personale ale celor doi candidati care isi vor disputa saptamana aceasta scaunul de presedinte al PNL si postura de candidat la alegerile prezidentiale nu contin premisa unei repozitionari a partidului pe scena politica si cu atat mai putin a unei reevaluari interne sau a rolului dreptei. Incorsetati de propriile tipologii, Tariceanu si Antonescu sunt suplimentar limitati de constrangerile impuse de viitoarele alegeri prezidentiale, unde testul pentru intrarea in cursa este antibasescismul. Ei trebuie sa prezinte delegatilor la congres portretul robot al liderului capabil sa-i faca fata lui Basescu si, eventual, sa readuca partidul la putere si doar in plan secund unul al liderului preocupat de soarta liberalismului si a dreptei. De aici, intensificarea declaratiilor ostile la adresa sefului statului in defavoarea dezbaterilor ideologice, de pozitionare sau de program. Din acest punct de vedere, congresul din 20–21 martie pica intr-un moment care ii inchide drumul spre autoanaliza si reforma, dupa doi ani de politica discutabila.

Desigur, Crin Antonescu, deocamdata o necunoscuta in ce priveste capacitatea de gestionare a puterii, ofera premise mai mari spre o deschidere a partidului si chiar spre o reasezare a dreptei. Chiar daca jocurile sunt departe de a fi facute, principalul handicap al lui Tariceanu este acela ca a pus partidul in afara guvernarii intr-un moment in care atat scorul electoral, cat si conjunctura politica ii erau favorabile. Important va fi si felul in care cei doi se vor raporta la cercurile de interese din partid, unde, iarasi, doar Crin Antonescu mai poate oferi surprize. Un lucru este cert, la PNL s-ar putea schimba doar liderul, nu si conducerea, viitorul partidului stand in mana acelorasi personaje controversate. Calin sau Crin? Iata o intrebare la care raspunsul nu prea conteaza.

Calin Popesc