Cine se indoia de bunele intentii ale Guvernului Boc are de luni motive si mai putine sa o faca, iar cine se indoia de competenta Cabinetului are si mai multe motive de suspiciune.
Premierul Emil Boc a venit in Parlament cu Planul Anticriza, asteptat cu sufletul la gura inca din decembrie si mosit cam tot de atunci.
Vreme de cateva luni am tot fost "amenintati" cu aceasta opera de capatai prin care executivul isi va arata, nu-i asa, artileria grea gata de lupta impotriva mostrului de dimensiuni tot mai inspaimantatoare numit criza.
Cand colo, Emil Boc a venit in Parlament cu o noua declaratie de bune intentiii. A nici nu mai stim cata din ultimele 3 luni. Din nou, premierul a inceput prin a ataca mostenirea grea, un adevar, desigur, indiscutabil, si "statul obez", formula initial interesanta, dar devenita obositoare prin repetarea excesiva.
Dupa care au venit si masurile propuse. Ne-am tinut respiratia: investitia publica masiva in infrastructura, absorbtia fondurilor europene, mentinerea cotei unice de impozitare de 16%, capitalizarea CEC si Eximbank, sprijinirea exporturilor, asigurarea si contragarantearea creditelor pentru IMM, continuarea si extinderea programului Rabla, includerea in bugetul general consolidat al statului a veniturilor proprii ale institutiilor si agentiilor interguvernamentale, plus masuri sociale pentru categoriile defavorizate, in frunte cu instituirea pensiei sociale si compensarea medicamentelor.
Adica nimic, dar absolut nimic nou fata de cele spuse si raspuse in ultimele luni. Atat doar ca pe multe dintre ele au fost deja puse bemoluri. De exemplu, in privinta investitiei masive in infrastructura, Radu Berceanu ne-a anuntat ca anul acesta nu vom vedea nici macar un kilometru nou de autostrada.
Programul Rabla a salvat intr-adevar Dacia Renault, insa programul din Germa