Caut prin presa ultimele informatii despre adoptarea euro de catre Romania si ele sunt cam vechi si total neadaptate contextului actual. Miercuri am de facut o prezentare - si mi se pare total inutila - despre Romania si aderarea la zona euro.
Dupa ce colegul meu ungur a rostit, in fiecare seminar, pozitia guvernului sau (nu degeaba lucreaza el in Ministerul de Finante de la Budapesta) si anume ca tarile din estul UE ar trebui integrate cat mai rapid in zona euro, ca sa fie protejate in aceste conditii de criza economica, am impresia ca profesorul nostru s-a plictisit sa il tot auda si mi-a propus mie si colegei mele poloneze sa prezentam situatia din tarile noastre.
Discutia mi se pare acum usor inutila, Guvernul a indicat in programul de convergenta trimis spre analiza Comisiei Europene ca obiectivul este 2012 pentru intrarea in Mecanismul Ratelor de Schimb II si, in continuare, 2014 pentru adoptarea euro. Daca pana la declansarea crizei economice guvernatorul BNR tot spunea ca nu este dificil ca Romania sa intruneasca acele criterii nominale de convergenta, e mai dificil sa existe convergenta reala si sublinia necesitatea unor reforme structurale inainte de aderarea la zona euro, dupa criza n-am gasit decat niste palide declaratii cu acelasi continut. Numai ca situatia s-a schimbat cu totul.
Intrebarea pe care mi-o pun este in ce masura si cum anume pregatirea pentru aderarea la euro - data acum peste cap de niste indicatori economici, ca rata inflatiei si deficitul, sa nu ii numesc decat pe doi dintre cei mai evidenti - este afectata de criza prin care trecem si daca este posibila inscrierea in termenele date in programul de convergenta: 2012, respectiv 2014. Sacrificam sau trebuie sa sacrificam aderarea la euro la termenul stabilit pentru a lua niste masuri acum care sa ne scoata din criza?
Cat despre relaxarea conditi
