Inginerul constănţean a făcut parte din echipa României de negociatori în procesul de la Haga, unde s-au tranşat zonele de delimitare din Marea Neagră

Pasiunea sa pentru electronică şi cariera militară a tatălui în marină l-au condus spre Facultatea de Navigaţie din cadrul Academiei Navale. A terminat ca şef de promoţie şi a ajuns în meserie pe vremea când în România apăreau primele calculatoare 286, cărora le descoperea utilitatea la redactarea hărţilor în format digital. Pe atunci cartografia marină încă era în stadiul de gravură, cu pantograf şi filme foto. Şi acum îşi aduce aminte că i s-a spus: „Niciodată nu vei putea face cu calculatorul ce facem noi cu mâna“. A avut îndrăzneala să nu creadă asta şi acum a ajuns unul dintre cei mai mari specialişti în cartografie marină pe suport electronic.

„Am ştiut că va fi bine“

După 15 ani petrecuţi la Direcţia Hidrografică a simţit nevoia unei noi provocări şi s-a retras din armată. Între timp însă, rezultatele obţinute în plan profesional şi studiile urmate la Academia Maritimă Internaţională de la Trieste l-au recomandat pentru echipa de negociatori români în diferendul legat de Insula Şerpilor şi zona de responsabilitate din Marea Neagră. „Am participat la două runde de negocieri, la Kiev şi Constanţa, la redactarea unor constatări din punct de vedere tehnic, pe care juriştii le-au îmbrăcat în pledoariile lor. Am fost mândru că am participat şi la bătălia finală, la Curtea Internaţională de la Haga. Rezultatele şi concluziile de natură hidrografică au fost evidenţiate de profesorul James Crawford, decanul Facultăţii de Drept de la Cambridge, consultantul României, iar când am auzit asta am ştiut că va fi bine“.

„La întoarcere, aş fi vrut să fim fotbalişti”

Şi, într-adevăr, aşa a fost. În faţa argumentelor logice, solide şi de bun simţ în acelaşi timp (cum le spune Octavian B