Un obicei străvechi întâlnit în comuna gorjeană Licurici, dar şi în alte zone din Gorj, este cel al crucilor de rugăciune, care se pun la porţi. Atunci când îşi aduc aminte de cei pe care i-au pierdut, sătenii se opresc lângă ele pentru a rosti o rugăciune. În mai toate satele din comuna Licurici, în faţa gardului sătenii au înfipt în pământ cruci de lemn, vopsite în nuanţe de albastru. „Le numesc cruci de jurământ şi fără ele popa nu îţi sfinţeşte parastasul la 40 de zile de la moartea rudei. Aşa că fiecare sătean, înainte de pomana de şase săptămâni, dă comandă de o astfel de cruce. Bine, asta dacă nu ştie să o facă singur. Nu este atât de greu“, a povestit Ioana Răducu, o femeie de 80 de ani din satul Negreni.
Pe uliţele satului se află sute de cruci de lemn, pe care sunt pictate scene biblice, în special răstignirea lui Iisus Hristos. Artiştii aleg preponderent culoarea albastru pentru a picta fondul. „Poţi să-i spui meşterului să facă un albastru mai închis sau mai deschis. Aşa este obiceiul la noi, de secole, probabil. Ştiu că aşa era şi pe vremea bunicilor mei. Dar nouă ne place. Seamănă cu cimitirul de la Săpânţa, adică numai crucile. Ne amintesc de morţii noştri, ne mai rugăm pentru ei, ne închinăm şi le spunem numele, să se odihnească în pace!“, a spus nea Vasile, un sătean din Negreni.
Nu este casă în Licurici care să nu aibă vreun mort de pomenit, aşa că peste tot găseşti aceste cruci din lemn. Unele dintre ele sunt înnegrite de trecerea anilor, altele strălucesc în bătaia soarelui, amintind toate de cei trecuţi în nefiinţă.
Un obicei străvechi întâlnit în comuna gorjeană Licurici, dar şi în alte zone din Gorj, este cel al crucilor de rugăciune, care se pun la porţi. Atunci când îşi aduc aminte de cei pe care i-au pierdut, sătenii se opresc lângă ele pentru a rosti o rugăciune. În mai toate satele din comuna Licurici, în faţa gardului s
