La Ierusalim există un zid vechi, numit “al plângerii”, între pietrele căruia israelienii pun cu grijă bilete în care îşi scriu dorinţele arzătoare, încă neîmplinite, sau dau glas celor mai ascunse sentimente. Ceva asemănător se întâmplă acum la Veszprem, oraşul maghiar care îl adoptase pe Marian Cozma. În faţa arenei sportive în care pivotul “Păsărilă” şi-a încântat cu jocul La Ierusalim există un zid vechi, numit “al plângerii”, între pietrele căruia israelienii pun cu grijă bilete în care îşi scriu dorinţele arzătoare, încă neîmplinite, sau dau glas celor mai ascunse sentimente. Ceva asemănător se întâmplă acum la Veszprem, oraşul maghiar care îl adoptase pe Marian Cozma. În faţa arenei sportive în care pivotul “Păsărilă” şi-a încântat cu jocul

La Ierusalim există un zid vechi, numit “al plângerii”, între pietrele căruia israelienii pun cu grijă bilete în care îşi scriu dorinţele arzătoare, încă neîmplinite, sau dau glas celor mai ascunse sentimente. Ceva asemănător se întâmplă acum la Veszprem, oraşul maghiar care îl adoptase pe Marian Cozma.

În faţa arenei sportive în care pivotul “Păsărilă” şi-a încântat cu jocul său miile de fani, dar şi pe trotuarul însângerat de lângă barul “Patriot”, unde sportivul a fost răpus mişeleşte de bandele de ţigani, s-au format două locuri ale tristeţii, două insule acoperite cu flori şi lumânări al căror licăr păstrează vie amintirea lui Marian. Oamenii din Veszprem arată nu numai că nu l-au uitat pe magicianul de pe semicerc, pe uriaşul “Păsărilă”, care acum e vecin cu stelele, dar demonstrează lumii întregi, într-un gest emoţionant de solidaritate cu familia greu încercată, care a pierdut un fiu, că l-au iubit enorm pe sportiv.

Copii, care abia dacă au învăţat să scrie şi să citească, adolescenţi îndrăgostiţi de sport sau persoane trecute de prima tinereţe, impresionate de drama lui “Păsăr