Chiar in ziua de aparitie a acestui numar, la Bruxelles, in Parlamentul European, este luata in discutie Declaratia de la Praga privind morala europeana si comunismul, din 3 iunie 2008, publicata in revista 22 la 17 iulie a aceluiasi an. Cum remarca Andrei Plesu, intr-un numar din Adevarul, 22 a fost singura publicatie care a preluat documentul; printre semnatari, niciun roman; documentul a trecut neobservat; vreo dezbatere, nici vorba. In Parlamentul European, Romania este reprezentata acum de o delegatie consistenta (Ana Blandiana, Marius Oprea, Andrei Oisteanu, pastorul László Tökés s.a.), care incearca sa prezinte o pozitie comuna din partea tuturor celor implicati in procesul de investigare a crimelor si abuzurilor comise in regimul comunist.
Continutul Declaratiei de la Praga inventariaza motivele pentru care semnatarii aduc in fata europenilor documentul: lipsa de viitor a societatilor care isi neglijeaza trecutul, istoria comuna europeana care include cele doua mari crime ale secolului trecut, nazismul si comunismul, recunoasterea responsabilitatilor purtate de ideologia comunista in numele careia s-au comis crime impotriva umanitatii, constiinta mutilata si impovaratoare a Europei, fara inglobarea episodului sumbru al comunismului, absenta unei justitii unitare europene care sa se pronunte fata de cei care au comis crime si recompensarea victimelor, urgenta restabilirii adevarului, ca premisa indispensabila pentru reconciliere, in fine, aprofundarea in mediul academic, dar si al opiniei publice a trecutului comunist si accesul neingradit la informatii.
In numele acestor principii, semnatarii Declaratiei solicita forurilor europene consens in a recunoaste criminalitatea celor doua flageluri ale sec. XX, nazismul si comunismul, si judecarea comunismului conform meritelor sale distructive, recunoasterea crimelor comunismului drept crime impotri