Unii oameni au crezut ca prin alegerea lui Barack Obama roata se va intoarce definitiv pentru America. Fiindca asta nu s-a intamplat nici dupa un pachet stimulativ imens, nici dupa prezentarea unui nou program de rezolvare a problemei fundamentale imobiliare si nici dupa o serie de planuri de stabilizare a sistemului financiar, unii au inceput chiar sa dea vina pe Obama si echipa sa.
Obama a mostenit insa o economie in cadere libera si nu ar fi putut intoarce lucrurile in scurta perioada de la preluarea mandatului. Presedintele Bush parea ca un cerb surprins de farurile unei masini pe sosea – paralizat, incapabil de vreo miscare – cu mai multe luni inainte de a pleca din functie. Este o usurare ca SUA au in sfarsit un presedinte care poate actiona, iar ceea ce a facut deja va face o diferenta majora.
Din nefericire, ceea ce face nu e suficient. Pachetul stimulativ pare urias – peste 2% din PIB pe an –, dar o treime din valoarea sa se scurge in reduceri de impozite. Iar pentru ca americanii se confrunta cu un munte de datorii, un somaj in rapida crestere (avand pe deasupra cel mai prost sistem de asigurari de somaj din toate tarile industrializate) si o scadere a preturilor activelor, este foarte probabil ca ei sa economiseasca o mare parte din reducerea din impozite.
Aproape jumatate din stimulente abia contrabalanseaza efectul de contractare produs de reducerile de cheltuieli la nivelul celor 50 de state americane obligate sa mentina un echilibru bugetar. Acum cateva luni, deficitul lor total era estimat la 150 miliarde de dolari; suma ar trebui sa fie astazi mult mai mare – si, intr-adevar, doar California are un deficit de 40 miliarde de dolari.
Economiile la nivel de gospodarie incep in sfarsit sa creasca, ceea ce e bine pentru sanatatea financiara a familiilor, dar dezastruos pentru cresterea economica. Intre timp, se prabuse
