Nu puteam sa ignor circul care incepe cu "lasati-mi copilul in pace" si continua cu "stati sa va mai spun" de vreme ce acum, daca deschizi o conserva, nu mai iese Boc, cum spunea acum cativa ani cineva care-l contracandida la primarie, ci povestea care bate negocierile cu FMI, criza, isprava lui Lucian Bute, episodul Laszlo-The Hawk sau alegerile din PNL.
Povestea cu Mihaela si Elan e clara, n-avea cum sa aiba alt final (zilele astea m-am uitat la fata omului), dar nu de asta m-am oprit asupra ei.
Eu nu sunt atat de ipocrit incat sa o injur pe diva ca persoanele care se stramba pretioase din cauza subiectului stors de media sau din cauza prestatiei vedetei, nu intorc capul si nu decretez ca schimb canalul cand dau de asemenea istorii. Ma uit cateva minute, ca sa pot sa o injur simplu, fara fasoane si motiv. Sau probabil ma intreb cum de exista atatia telespectatori botanisti in fata divei care pozeaza in stareta.
O injur asa, cum ne vine uneori fara sa ne gandim de ce ne sunt mai la indemana cuvinte urate in loc de doua randuri scrise cu durere de penita lui Eminescu pe trupul romanilor, vindecandu-i de naluci si dezabonandu-i, totodata, de la speranta.
Dar de ce primele trei texte de la sectiunea "cele mai citite" au de zece ori mai multe accesari decat stirea din pozitia a doua a topului "cele mai ciudate", cu titlul "Un arici a ramas chel"?
Pentru ca tristetea, povestea adevarata, drama unui arici sau a unui copil abandonat nu mai intereseaza pe nimeni. Decat daca dupa ce-a fost abandonat, a fost vandut.
Ariciul, botezat Spud, este spalat zilnic de ingrijitorii centrului unde a fost cazat, si masat cu ulei pentru bebelusi, ca sa fie hidratat. Spud nu sufera deoarece a ramas fara tepi, este ca si cand s-ar plimba gol. Nu se mai poate apara, insa cine sa-l atace cand toata omenirea a aflat despre
