In anul 1953, un profesor de drept de la Atena, M.O.J. Despotopoulos, se adresa UNESCO cerand stoparea progresului tehnologic sau macar punerea noilor descoperiri stiintifice sub controlul unei comisii internationale de savanti cu autoritate recunoscuta mondial. Povestea scrisorii lui M.O.J. Despotopoulos mai poate fi gasita intr-o carte care si ea a facut mare voga in anul aparitiei sale, 1960, dar e uitata azi, Le matin des magiciens (Dimineata magicienilor), de Louis Pauwels si Jacques Bergier. Nu multi ani mai tarziu, in 1972, Clubul de la Roma (infiintat in 1968) primea un raport intitulat Limits of Growth (Limitele cresterii), care ulterior a aparut sub forma unei carti semnate de patru tineri cercetatori, Donella H. Meadows, Dennis L. Meadows, Jørgen Randers si William W. Behrens III. Studiul incerca sa puna in ecuatie cinci variabile: populatia lumii, industrializarea, poluarea, productia de alimente si epuizarea resurselor.
Trebuie spus imediat ca, desi trecusera mai bine de 150 de ani de la aparitia cartii reverendului Thomas Robert Malthus, Eseu asupra principiului populatiei, cei patru autori ai raportului prezentat Clubului de la Roma in 1972 pastrau ceva din faimoasa carte, atat de hulita in partea noastra, estica, de lume, alaturi de genetica, de cibernetica si de alte "stiinte burgheze". In 1993, primii trei autori ai Limitelor cresterii revin cu o carte intitulata Sub limite, din care reiesea ca nu se inselasera cu 20 de ani si ceva mai devreme. Mai mult de atat, anul trecut, Graham Turner, de la Commonwealth Scientific and Industrial Research Organisation (CSIRO) din Australia, publica studiul intitulat O comparatie intre limitele cresterii si Treizeci de Ani de Realitate, confirmand: previziunile autorilor raportului din 1972 se indeplinisera punct cu punct. Ce aveau in comun autorii Limitelor cresterii si cel al Eseului asupra pr
