Titus Ceia Saptamana trecuta, vecinul Glavan a ajuns acasa, ca de obicei, odata cu lasarea intunericului. Pe casa scarilor, automatul care aprindea lumina era defect, asa ca a urcat vecinul pe bajbaite pana la apartamentul lui de la etajul al doilea.

La vederea usii intredeschise, i-a stat inima in loc. A intrat in casa, a aprins lumina si, pentru ca interiorul apartamentului era ravasit si o serie de lucruri destul de valoroase lipseau chiar de la prima vedere, a sunat imediat la politie.

Spargere.

O spargere insotita de jaf.

Fara a fi in pielea lui Glavan, oricine ar putea banui sentimentele care fierbeau in sufletul vecinului meu. Indignare, o anume teama, un gol in stomac. Politia a venit rezonabil de repede. Domnul Glavan a depus o plangere, enumerand bunurile care lipseau din casa, iar politistii s-au foit mai mult de o ora prin apartament, au fotografiat, au luat niscai amprente. S-a incheiat un proces verbal de constatare.

La plecare, oamenii autoritatii i-au spus lui Glavan sa nu fie prea afectat de intamplare. In Romania politia se descurca si sunt sanse bune ca hotii sa fie prinsi, iar bunurile - recuperate. N-au precizat dumnealor politistii ca exista si sanse pe invers, chiar sanse considerabile ca subiectul sa se infunde pentru totdeauna. Sumedenie de talharii, hotii, violuri, raniri sau chiar crime se cuibaresc in statistici, insotite de mentiunea «autor necunoscut». Acest lucru se intampla in Romania de azi. Se intampla peste tot: la Bucuresti, la Constanta, Craiova, Iasi sau Brasov. Se intampla si in orasele mici sau la tara. Vedem buna parte din aceste bucurii ale vietii calarindu-ne imaginatia la stirile din prime-time-ul tuturor canalelor de televiziune din tara. Exista date care probeaza ca ne situam in top la nivelul UE in ceea ce priveste infractionalitatea.

Ce-i de facut ?

Sambata