Un nou stil de viata cuprindea Occidentul. Viata pe datorie. Crestea exploziv numarul de familii care traiau bine... dar peste o buna parte din averea lor proprietare erau bancile. Atentie insa!
Multa vreme bancile n-au dat bani decat familiilor muncitoare, care castigau bine. Procedeul fiind o ilustrare foarte aproape de adevar a unui binecunoscut dicton: "Bancherul iti da umbrela cand e soare si ti-o ia cand ploua"... Cat e soare pe ulita ta, ai loc de munca, esti bine cotat profesional si esti platit bine, banca iti face casa, ti-o mobileaza, iti achita automobilul, televizorul, masina de spalat, masina de gatit si multe altele. Daca, insa, Doamne fereste, intra soarele in nori, pierzi competitia profesionala si ti se reduce salariul sau, mai rau, ramai fara serviciu si nu-ti mai gasesti altul la fel de bun, vine banca si-ti cere inapoi umbrela. Asa a fost un timp.
Era timpul in care, dupa Al Doilea Razboi Mondial, numerosi teoreticieni marxisti din Est, dar si din Vest, sustineau sus si tare ca bogatia tarilor capitaliste ar avea o singura sursa: exploatarea. Se refereau, desigur, la exploatarea fortei de munca in propriile tari; dar cu deosebire la exploatarea coloniilor. Povestea cu coloniile, mai ales, incerca sa explice imensele decalaje intre tarile capitaliste si cele socialiste. Decalaje considerate vremelnice. Hrusciov lansase dictonul "America cea iute de picior/O vom ajunge si o vom intrece", sintetizand astfel, in stil personal, crezul socialismului ca n-ar fi departe ziua in care capitalismul va fi lasat in urma. Tel neimplinit.
Pana cand "Ziua cea Mare" avea sa vina, propaganda socialista incerca sa induca ideea ca tarile capitaliste sunt inainte, in cursa bunastarii, pentru ca timp de cinci sute de ani ar fi acumulat bogatii pe spinarea coloniilor.
Realitatea este alta. Timp de cinci sute de ani, tarile capitaliste au
